La începutul lunii decembrie 2019, ICCV si ARS au înaintat Ministerului Muncii un punct de vedere asupra proiectului de HG privind reorganizarea Ministerului. Publicăm, pe aceasta cale, conținutul documentului respectiv, la care ICCV si ARS nu au primit niciun răspuns.

Punctul de vedere al Institutului de Cercetare a Calității Vieții (ICCV) și al Asociației Române de Sociologie (ARS) privitor la Proiectul de Hotărâre de Guvern privitoare la profilul Ministerului

Apreciem faptul că Ministerul Muncii și Protecției Sociale a simțit nevoia să revadă documentul fundamental care îi definește poziția și funcțiile sale și la pus în discuție publică. Este un moment în care viziunea Ministerului este repusă în discuție și e bine să se profite de oportunitate de a adopta îmbunătățiri.

Proiectul de HG este un text standard, cu tot ceea ce un asemenea text legislativ trebuie să conțină. Pe ansamblu considerăm că este adecvat. El suferă și de unele probleme acumulate istoric.

Nu vom intra în analiza organizării proiectului. Nu avem nici timpul și nici informațiile necesare. Vom face doar două propuneri de orientare strategică a proiectului de HG.

Cadrul conceptul strategic al Ministerului Muncii și Protecției Sociale

Avem impresia că din acest punct de vedere autorii textului au avut o anumită incertitudine în conceptele strategice folosite. Se observă de altfel reținerea de a formula titluri la Articolele definitorii ale viziunii strategice ale M. Art. 1, 3 și 4 nu au titluri care să definească conținutul acestora. Titlurile sunt importante pentru că delimitează aria acestor articole strategice.

Domeniu de activitate

Articolul 1 definește domeniul de activitate al Ministerului (M.).

Art. 1. 2. domeniul muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice,

Conceptul de „domeniu de activitate” utilizat ca punct de pornire al definiri poziției Ministerului este corect, dar conține o ambiguitate. Termenul are două sensuri: 1. se referă la aria de responsabilitate a M., adică mai precis la domeniul potențial de responsabilitate. 2. Domeniul de activitate asumat la un moment dat. Din acest punct de vedere există continuu discuții asupra modului în care M. decupează din domeniul său de responsabilitate obiectivele, prioritățile; cum își definește la un moment dat domeniul de activitate asumat. Domeniul de activitate asumat la un moment dat este dinamic și mereu de reconsiderat. În text se are în vedere al doilea sens, domeniul asumat prin acest HG.

Pentru clarificare, propunem să se pornească de la aria de responsabilitate a M., în sensul de domeniu potențial de activitate. În această arie de responsabilitate, M., prin acest HG, își asumă un set de priorități strategice: domeniul muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice. Definirea domeniului de competență este esențial pentru că el reprezintă cadrul în care se formulează funcțiile M. (Art.3.1) și apoi strategiile și planurile.

Desigur, M. nu poate să răspundă la un moment dat la toate problemele în aria sa de responsabilitate. O face prin stabilirea priorităților și astfel poate să distribuie în funcție de aceasta resursele de care dispune. Direcțiile de acțiune sunt decizii în responsabilitatea M.

Domeniul potențial sau aria de responsabilitate a M. minister prin tradiție responsabil de starea socială a țării în cadrul căreia în funcție de context M. își definește priorități politice. Noi credem că prioritățile sunt incomplete.

O primă întrebare: de ce M. nu își asumă și problemele sociale ale copilului ca o prioritate a M.? Situația actuală a copiilor, mai ales din perspectiva viitorului, este probabil problema critică a țării de care depinde viitorul. Ea trebuie formulată separat de familie.

În toate documentele publice: calitatea vieții și standardul de viață al populației sunt obiective politice prioritare. Nu figurează în niciun fel în aria de responsabilitate a M. Și nici politica veniturilor, mult mai largă decât politica salarială.

În istoria sa Ministerul a rămas oarecum în urma dinamicii problemelor societății românești. Explodează probleme sociale grave pe care M. nu le-a luat în considerare și în legătură cu care nu a dezvoltat răspunsuri legislative, strategice și planuri de acțiune. Este cazul traficului de ființe umane. Criza actuală a acte grave probleme pare a se considera că este responsabilitatea doar a procuraturii și poliției. Asistența socială nu este menționată în niciun fel. Asistența socială are funcții de prevenire și semnalare a problemelor în curs de acumulare și de lichidare / diminuare a lor. Traficul de ființe umane pune în discuție în primul rând protecția socială.

Câteva considerații generale: Planul creează impresia că funcțiile M. se centrează pe strategii, planuri, elaborarea de legi și monitorizarea aplicării acestora. Este oarecum de la jumătatea drumului. Trebuie să se pornească de la aria de responsabilitate a M. Este necesar să se dezvolte capacitatea M. de a identifica problemele sociale în aria sa de responsabilitate, de a le diagnostica și monitoriza dinamica lor. Numai așa poate evalua eficiența activității M. și a adopta corecții continue.

Funcția de identificare și prevenire a problemelor sociale din aria sa de responsabilitate. Ele adesea explodează fiind neprevenite, posibil chiar ignorate,

Pentru a-și exercita autoritatea, trebuie în prealabil să definească continuu, dinamic, aria sa de responsabilitate, să-și definească direcțiile de acțiune…

Anumite restrângeri ale responsabilității asumate. De ex. nu doar (4. 4.) „asigură controlul utilizării resurselor financiare alocate prin bugetul de stat și a resurselor din credite interne și externe;” Are și responsabilitatea de a solicita/ propune resurse financiare necesare ariei sale de responsabilitate. Nu doar a controla utilizarea lor.

Art.3. i) ”de informare și conștientizare a publicului în domeniile sale de activitate”

Textul reduce doar la informarea publică asupra activității M. centrată pe aplicarea legilor. Corect. Dar trebuie lărgit: informarea publicului asupra stării problemelor sociale din aria sa de responsabilitate, despre starea socială a țării și modul în care M. dezvoltă preocupările sale. A fi o contribuție importantă a M. să dezvolte un sistem de indicatori sociali asupra stării sociale în aria sa de responsabilitate și de a le face public.

Este, credem, mai accentuat rolul consolidat istoric al M.: este instituția guvernamentală centrală în sfera domeniului stării sociale a României. Trebuie să coordoneze activitatea tuturor instituțiilor publice în acest domeniu.

Relația Ministerului cu cercetarea științifică

Relația Ministerului cu un domeniu fundamental, cercetarea științifică, este în Proiectul HG confuză și, am spune, inadecvată.

De ce fel de știință are nevoie Ministerul?

Art.4. (1). 9. „realizează cercetări de opinie publică, cantitative și calitative, prin intermediul unor instituții specializate, în vederea fundamentării documentelor strategice, a campaniilor de comunicare și a informării opiniei publice în domeniile sale de activitate”.

Foarte bine, dar cu totul insuficient. Activitatea M. nu trebuie să se fundeze doar pe cercetări de opinie, ci în primul rând pe informațiile oferite de cercetările științifice despre starea socială reală a României.

1. Diagnoza stării sociale a țării, a diferitelor probleme critice ale societății noastre actuale: sărăcie, deficitul de ocupare, starea de spirit a populației. Demoralizarea populației este o problemă critică, rezultatul acumulărilor trecute. Dar și sărăcia și deficitul de integrare socială a copiilor, tinerilor. Problemele social-economice ale populației de romi (de ce nu, în viitor cu siguranță vor exploda în atenția publică).
2. Monitorizarea dinamicii problemelor sociale: unele se atenuează spre dispariție, altele se vor accentua.
3. Evaluarea rezultatele politicii sociale ale Ministerului. Acesta are nevoie de un feedback independent pe care instituțiile de cercetare științifică pot să-l ofere.

Cooperarea M. cu instituțiile de cercetare științifică. În Proiect se menționează cooperarea / consultarea cu o mulțime de instituții. Nimic despre instituțiile de cercetare științifică în domeniul social, mai ales cele ale Academiei, pe departe cele mai mari și prestigioase institute de cercetare științifică. Relațiile acestea au fost istoric fluctuante. În unele perioade mai bune, în alte perioade practic inexistente. M. nu solicită cunoștințe și expertiză științifică. Se menționează că M. va face cercetări științifice necesare. Foarte bine. Dar cercetările realizate de Minister nu sunt suficiente.

Întreaga activitate publică incorporează știința. Relația cu sistemele științifice are loc prin mai multe direcții: consultare sistematică, solicitarea de cercetări și de expertiză, diagnoza problemelor sociale manifeste și latente, prognoze, monitorizarea schimbărilor sociale, evaluarea rezultatelor politicii sociale.

Pe teme mai concrete ne oferim suportul în funcție de solicitările dvs.

Cu sinceră stimă,
Acad. Prof. dr. Cătălin Zamfir
Director al ICCV

Cercetător principal I dr. Sorin Cace
Președinte al Asociației Române de Sociologie